joi, 15 aprilie 2010

Unsprezece.


Noi suntem ca un cântec, nu credeţi ? Un cântec nu se poate cânta niciodată de la sfârşit spre început. Trebuie să-l cânţi totdeauna îndreptându-te spre sfârşit. Pe parcurs, în timp ce cânţi încă şi muzica te îmbată, îţi dai seama că sfârşitul se aproprie totuşi, oricât l-ai amâna. Încerci să lungeşti puţin notele, dar asta nu dă cântecul înapoi, nu reînvie ceea ce a murit din muzică între timp. Amâni doar sfârşitul. Te încăpăţânezi să nu recunoşti o evidenţă. Că orice cântec are un sfârşit. Oricât ar fi de frumoasă o melodie, vine o clipă când ea e acoperită de tăcere. Când tăcerea e mai puternică decât muzica.





Are you in
Or are you out
Words are stones
In my mouth
Hush little baby
Don't you cry
Truth comes down
Strikes me in the eye
Turning seasons within
Brand new nails across my skin
Who am I to imply?
That I was found and I found you in the white
To overcome this I become one with
Quiet colder late november
If you dont see I remain unseen
Till it's time to be rememebered
So I had a green light
I was lost in city lights
Not so far from a try
This is not our last good bye
Don't you cry...
So i found you
found the way all through
the quiet cold of inner darkness
now that you're here
it becomes so clear
i have waited for you always


Credit